TRAI   SĂNĂTOS
Ascultă  ce  îţi  cere corpul  tău !
 
 
 
 
       REŢETE  CULINARE  PE  BAZĂ  DE  PRODUSE  NATURALE  SĂNĂTOASE
 
       În acest capitol vom prezenta o mare varietate de reţete culinare alcătuite numai din produse naturale sănătoase.
 
       Acceseză câteva excelente reţete culinare sănătoase cu ajutorul link-urilor de mai jos (pe blog-ul
      respectiv vei găsi o mulţime de reţete culinare sănătoase şi delicioase):
 
       Salam de casa - LINK 
 
       În zilele acestea în care majoritatea mezelurilor sunt cu înlocuitori, chimicale şi E-uri îmi permit sa va dau o reţetă de salam uşor
       de făcut, dar  foarte bun. Vă invit să încercaţi acest mezel toamna sau iarna când e răcoare afară.
 
       Se iau în părţi egale carne de curcan fără piele şi grăsime, pulpă de viţel şi puţină slănină sărată de purcel, cam în proporţie de
       cincizeci la o mie. Se toacă mărunt carnea şi slănina, se sărează şi se condimentează cu pudră de ienibahar, chimion, coriandru
       şi dafin în cantităţi egale, dar per total să nu depăşească proporţia de şaptezeci şi cinci la mie.
 
       Unora le place şi cu puţin tarhon, dă o aromă mai puternică. După ce s-a amestecat bine compoziţia până devine o pastă, se umple
       un maţ gros de vită nu prea îndesat, se porţionează la lungimea de o şchioapă, se leagă bine la capete şi se lasă să se zvânte 2-3
       zile la loc răcoros şi bine aerisit. Se va avea grijă ca umplutura să nu aibă goluri de aer, iar dacă e cazul se înţeapă maţul cu acul
       şi se presează.
 
       Se fierbe circa un sfert de oră, la foc mic, în vin alb dulce şi apă în cantităţi egale, cu o lingură zdravănă de sare la litru de lichid
       şi coajă de lămâie. După ce a fiert, se va lăsa să se răcească în zeama în care a fiert, apoi se pune la vânt să se usuce bine. Dacă
       este cazul se dă şi un pic de fum rece. Se va păstra la loc aerisit şi rece timp îndelungat, chiar şi o lună de zile.
 
                                                                      
 
 
       Salam de vara de casă - LINK
 
       Este un mezel cat se poate de simplu, dar şi sănătos. Ingredientele se găsesc pe toate drumurile, dar îi sfătuiesc pe cei ce vor
       să-l facă să cumpere carne de la producătorii particulari (animalul tăiat în faţa lui). Pentru acest mezel este necesară carne de
       porc şi vită, în cantităţi egale şi circa o cincime de slănină proaspătă.
 
       Carnea se pudrează cu silitră, unu la mia de grame de carne, pentru a-şi păstra culoarea frumoasă. Carnea şi slănina se toacă
       mărunt, se frământă bine şi se condimentează cu 20 g sare la kilul de carne, piper, ienibahar, coriandru (toate măcinate), boia
       dulce şi cimbru.
 
       Compoziţia se introduce în maţe de porc sau vită groase (de preferat vită, pentru că sunt mai groase), lungi cât să încapă în vasul
       de fiert. Se pun, agăţate pe beţe, într-o oală adâncă, fără să atingă fundul vasului. Se pun apă şi vin alb dulce în cantităţi egale până
       acoperă rudele de salam. După ce au fiert la foc domol 15 minute, se stinge focul şi se lasă să se răcească în lichidul în care a fiert.
       Se poate sări peste această operaţiune, numai că salamul nu prea rezistă-n timp. Se usucă şi se pun la fum cald circa 3-4 ore, apoi
       se lasă să stea într-un loc bine aerisit, după ce membrana a fost unsă cu ulei.
 
       În situaţia în care nu se fierbe, se afumă în două etape: la început un fum cald, de esenţă tare, timp cât să iasă grăsimea prim
       membrană, apoi fum rece, circa trei zile, câte 4 ore dimineaţa şi 4 ore seara. Dacă se înlocuieşte slănina proaspătă cu slănină
       afumată tăiată în bucăţi cât nuca şi intercalată în compoziţie obţinem un salam ţărănesc tare plăcut.
   
                                                                      
 
 
 
      Leberwurst de casa (reteta germana) - LINK

      Timp preparare: 45 minute, timp de fierbere: 3 ore

      Ingrediente:

      - 1 kg ficat proaspat de porc, cuburi

      - 3/4 kg carne macra de porc, cuburi

      - 1/4 kg slanina, cuburi

      - 2 cepe mari, tocate foarte marunt

      - 6 linguri lapte praf

      - 2 linguri piper alb proaspat macinat

      - 3 linguri sare grunjoasa

      - 4 lingurite boia

      - 2 lingurite zahar

      - 1 lingurita maghiran uscat

      - 1 lingurita coriandru boabe macinat

      - 1/2 lingurita nucşoară proaspat rasa

      - 1/2 lingurita ienibahar

      - 1/2 lingurita cardamon macinat

      - 1 m mate groase de porc (curatate, frecate cu ceapa tocata si malai si clatite bine)  

      Preparare:

      Toaca la masina cu sita mica ficatul, carnea de porc si slanina. Amesteca-le bine si toaca-le din nou. Presara deasupra ceapa,
      framanta cu mana de cateva ori. Presara laptele praf si framanta. La fel se procedeaza cu piperul, sarea, boiaua, zaharul,
      maghiranul, coriandrul, nucsoara, ienibaharul si cardamomul, framantand de cateva ori cu mana dupa fiecare adaugare.
 
      Da la congelator pentru 30 minute. Da prin masina de tocat apoi repeta racirea si tocarea. Umple matul cat mai presat si leaga
      capetele strans. Pune apa intr-o cratita suficient de mare ca sa incapa Leberwurst-ul si sa fie acoperit de 3-4 cm apa.
 
      Cand apa clocoteste, pune-l la fiert cu o greutate deasupra ca sa-l tina scufundat complet. Cand apa da din nou in clocot, redu
      flacara încat sa fiarba foarte usurel. Lasa-l trei ore la fiert. Stinge focul.
 
      Scurge toata apa si inlocuieste-o cu apa foarte rece, adauga 5-6 cuburi de gheata. Cand este racit complet, usuca-l bine si da-l
      la frigider. Trebuie consumat in 10-15 zile.
 
                                                                        

 
 
      Crenvuşti - LINK
 
      Hot dogs sau frankfurters nu sunt altceva decat carne tocata si condimente. Acestia sunt usor de preparat in casa, necesitand cam
      o ora pentru preparare si 20 minute pentru fierbere. Se pot prepara doar din carne de vita sau doar din carne de porc. De asemenea,
      condimentele pot fi modificate dupa gustul fiecaruia.

      Ingrediente:

      - 4-5m mate oaie curatate bine

      - 2 kg carne macra porc (taiata cuburi)

      - 1 kg carne vita (taiata cuburi)

      - ½ kg slanina (taiata cuburi)

      - ½ kg ceapa (taiata marunt)

      - 6 catei usturoi, tocati fin

      - 4 lingurite coriandru tocat

      - 1 lingurita maghiran macinat

      - 1 lingurita nucsoara macinata

      - 2 lingurite seminte mustar macinat

      - 4 lingurite boia dulce

      - 4 lingurite piper alb proaspat macinat

      - 4 albusuri de ou

      - 6 lingurite zahar

      - 4 lingurite sare

      - 1 cana lapte

      Preparare:

      Intr-un blender, robot etc, se face un piure de ceapa, usturoi, coriadru, maghiran, nucsoara, seminte mustar si boia dulce. Se adauga
      piperul, albusurile, zaharul, sarea si laptele, continuand mixajul.
 
      Carnea de porc, de vita si slanina se toaca fiecare, separat, prin masina cu sita mica. Se amesteca bine si se toaca din nou. Piureul de
      condimente se adauga peste carne, framantandu-se cu mana (umezita in apa rece) pana la incorporarea completa.
 
      Amestecul se da la congelator jumatate de ora, dupa care se da iar prin masina de tocat. Se da din nou la congelator o jumatate de ora,
      apoi pasta se introduce in matele de oaie. Prin rotire se formeaza crenvursti de 15-20 cm lungime. Fara a-i taia, se pun intr-o oala si
      se fierb domol timp de 20 de minute (masurate de la inceperea fierberii). Apoi se transfera crenvurstii intr-un vas cu apa cu gheata,
      pentru circa 30-40 minute, pana sunt foarte bine raciti. Se scurg si se usuca bine (cu servete de bucatarie).
 
 
      Reteta din anul 1982
 
      Pentru obtinerea acestora se utilizau ca materii prime, 100 kg de carne de porc de lucru pentru bradt. Bradt-ul este pasta fin
      macinata, care asigura masa si consistenta produsului. Adaosurile folosite erau pigmentul de sange integral 1 kg, concentrat
      sau izolat proteic din soia 4 kg, pasta de carne de pe oase (MDM) 5 kg, emulsie de sorici 2,5 kg. Condimentele necesare
      obtinerii gustului si savoarei specifice erau: usturoi 0,15 kg, boia de ardei dulce 0,1 kg, coriandru 0,1 kg, condiment universal
      0,2 kg, in timp ce drept materii auxiliare erau folosite: mate subtiri comestibile de oaie, sfoara si clipsuri.
 
      Pasta fin omogenizata obtinuta din materiile prime, adaosuri si condimente era introdusa in membranele naturale (mate de oaie),
      formandu-se crenvursti de 12-15 cm lungime. Crenvurstii se aranjau pe bete si rame si se introduceau in afumatorie. Afumarea
      calda se facea la temperatura de 75-95ºgrade C, timp de 20-30 minute. Urma procesul de pasteurizare la 72-74ºC, timp de 10-20
      minute, temperatura in interiorul produsului trebuind sa atinga minimum 68-69ºC, pentru distrugerea microorganismelor patogene.
      Produsul final trebuia sa aiba cel mult 69% apa, maximum 29% grasime, sare cel mult 2,8%, nitriti maximum 7 mg%, iar proteine
      minimum 9%. Termenul de garantie era de 3 zile, la temperatura de 2-5 grade C si umiditate relativa a aerului de 75-80%.

      Reteta din anul 2010

      Crenvurştii actuali au o compozitie tipica, asemanatoare celei prezentate in continuare. Ingredientele utilizate, de regula, sunt:
      carne de porc, carne de pui, carne de vita, slanina, apa, proteina vegetala din soia, sare, condimente, proteina din lapte (cazeinat
      de sodiu), amidon, stabilizatori (polifosfati de sodiu – E452), antioxidant (izoascorbat de sodiu – E301, acid ascorbic E300), agent
      de intarire (lactat de sodiu – E325), conservant (nitrit de sodiu – E250, acetat de sodiu E262), potentiator de gust (monoglutamat
      de sodiu – E621), colorant natural (carmin – E120), membrana artificiala comestibila. Produsul are o valoare energetica de circa
      230 kcal/100 g, proteine 14%, lipide aproximativ 20% si glucide circa 1%. Termenul de garantie al acestuia este de aproximativ
      o luna la temperatura de 2-5 grade C si umiditate relativa a aerului de 75-80%.
 
      La produsele moderne, de tip crenvursti, se remarca utilizarea de aditivi alimentari care aduc un aport suplimentar de sodiu, fata
      de cel adus de sarea de bucatarie (NaCl) din compozitia lor. Atragatorul aspect lucios al crenvurstilor creste apetitul, dar plasticul
      comestibil cu ajutorul caruia este obtinut poate dauna grav sanatatii, la fel ca si numerosii aditivi din compozitie. De asemenea,
      produsele contin si aditivi, E-uri care aduc un aport de fosfor suplimentar care, impreuna cu cel de sodiu, contribuie la dezechilibrarea
      balantei calciu/ fosfor, cu efecte negative asupra fixarii calciului in oase.

      Crenvurstii de casa:

      Ingrediente:

      - mate de oaie

      - 1,2 kg piept de pui fara os sau piele

      - 400 g fleica de porc cu slanina

      - 1 lingura de boia dulce

      - 1 lingura de cimbru

      - 1 lingurita de nucsoara

      - 2 catei de usturoi

      - 1-2 linguri de sare

      - 20 de cuburi de gheata sparte si 500 ml apa rece de la gheata, pentru framantat.

      Mod de preparare:

      - Se da prin masina de tocat cu sita cea mai marunta carnea de pui impreuna cu mirodeniile;

      - Se adauga fulgii de gheata si se toaca din nou;

     - Se toaca si fleica.

      - Matele de oaie se spala bine se freaca cu un amestec de sare, malai si o jumatate de ceapa tocata marunt.

     - Carnea de pui si cea de porc se framanta impreuna si se pune in robot, mixand pana ajunge ca o pasta fina.

      - Se incorporeaza apa astfel incat pasta rezultata sa fie una moale, dupa care se pune in congelator o ora.

     - Matele se umplu cu pasta, nu prea indesat.

      - Se formeaza crenvurstii prin rasucirea matului la lungimea dorita (15-20 cm) si se dau la vant pana a doua zi, cand
         se pun la afumat sau se pasteurizeaza.
 
     - O oala mare se umple cu apa pe trei sferturi, se pune o sita deasupra, se acopera cu un capac. Se lasa 20 de minute
         din momentul in care incepe sa fiarba, la foc domol.

     - Se tin la congelator, in pungute, portionate dupa nevoia fiecaruia.

                                                                             
 
 
 
      Bucuresti, la 16 Iunie 1929

      Onorate Domnule Ofiter!

      Pentru fiecare vizita a Domniei voastre, ca si cu 20 ani in urma cele ale tatalui Domniei voastre, dimpreuna cu cinstitul Conu Iancu 
      Caragiale este, pe langa onoare, si un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc sa dau la randu-mi dovada de cavalerism,
      impartasindu-va la dorinta onoratei Dumneavoastra sotii, Doamna Mariuta Baciu, retetariul de preparare ai mititeilor nostri, care,
      dupa cum bine stiti, sunt cei mai laudati din tot Bucurestiul.
 
      Astfel dau dovada de incredere in Domnia voastra spre a nu trada
      nicidecum secretul deliciosilor nostri mititei, secret pe care la randul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom, D-l Tica
      Preoteanu, antemergatoriul meu la conducerea bucatariei Carului.
 
      Adresez aceiasi rugaciune si onoratei Dumneavoastra sotii, Doamnei Mariuta, celei mai desavarsite amfitrioane pe care sunt bucuros
      sa o fi cunoscut. Perfectiunea seratelor de cina din casa Domniilor voastre, la care, multumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au
      determinat hotararea sa va divulg taina celui mai de pret preparat culinar care ne cinsteste numele in capitala, in tara intreaga si in
      strainatate.
 
      Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri,
      ce se servesc ori ca o gustare intre mese la o halba de bere, ori ca entree, ori ca fel de mancare de sine statatoriu. Ei isi au originea
      in Balkan, provenind din Serbia, dar se intalnesc si in Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria romaneasca.
 
      Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, in Regat, din carne cu mirodenii, avand menirea sa incante
      gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacam, ori la scobitoare sub forma de gustare. Se ia carnita
      de vaca de la gat, fara a se indeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cat mai bine si cat mai uniform.
 
      Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 pana la 150 de grame pe
      fiecare kilogram cantarit de carne. Nu se va lua in nici un caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decat sa strice gustul
      si sa ia din minunata savoare a mititeilor. Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 grame de oase
      la fiece kilogram de carne. Se pregatesc pentru fiecare kilogram de carne, mirodenii si condimente dupa cum urmeaza:

      - 8 grame de piper proaspat pisat marunt

      - 12 grame de cimbru uscat cat mai proaspat pisat marunt

      - 4 grame de enibahar pisat marunt

      - 2 grame de coriandru pisat marunt

      - 2 grame de chimion turcesc pisat marunt

      - 1 gram de anis stelat pisat marunt

      - 8 grame de bicarbonat de sodiu

      - 1 lingurita de zeama de lamaie

      - 1 lingura de untdelemn

      - 1 capatana buna de usturoi aromat si nu din cel iute
 
      La cantitati mai mari de cinci kilograme, se va aduga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne cate o masura mai mult din
      mirodeniile pomenite.

      Mod de preparare:

      Se framanta carnea intru-n vas pe masura timp de un ceas, adaugand la inceput bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama
      de lamaie. Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform si putin cate putin.
      Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa cateva ceasuri la dezmortit si se mai framanta
      o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita.
 
      Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatana pentru fiecare kilogram de carne, care se lasa la tras o jumatate de
      ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi intr-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framanta odata amestecul pret de un sfert
      de ceas. Se da din nou la ghetar pana a doua zi.
 
      Pret de trei ceasuri inainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se incalzi si muia; dupa trei
      ceasuri sau cand s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se
      ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvantat un ceas.
 
      Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se din cand in cand cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur imprejur.
      Gratargii nostri intorc fiecare mititel doar de trei ori pana este prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor, sau
      cea de mici. Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor. Daca se prajesc la foc prea mic,
      mititeii scad prea tare, se usuca, lapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori felii de franzela, cu
      Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare si ciusca.
 
      Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt. Cunosc multi din asa numitii gastronomi prin birturi si
      bodegi mai ales prin mahalale, care din nestiinta ori din spirit de falsa economie inmultesc aluatul de mititei cu alte soiouri de carne de
      porc, cal ori oaie. Afara ca scad mai putin la prajit decat cei de carne de vaca, nu au pe departea gustul si savoarea mititeilor adevarati.
      O greseala mare mai este si zgarcenia la condimente, mai ales la usturoiu si piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominanta a
      gustului atat de specific al mititeilor.

                                            
 
 
     Cârnaţi de Focşenei - LINK
 
     Din carnea de gâscă, în afară de celebra pastramă, se fac şicârnaţi. La final găsiţi şi indicaţii în legătură cu cârnaţii de Varlaam!
     Pentru cârnaţii de Focşănei se foloseşte pulpa şi pieptul de gâscă fără piele.

     Ingrediente:

     - 5 kg pulpă de oaie

     - 3 kg pulpă, aripă şi piept de gâscă (fără piele)

     - 1kg carne de vită (dacă e posibil ceafă)

     - 1 kg slănină de porc

     - 200 g usturoi

     - 200 g sare

     - cimbru, coriandru, piper şi ardei iute roşu tocat mărunt.

     Carnea, ca la orice mezel, trebuie să fie cât mai proaspătă. Carnea se pune în vas, de preferat din lemn sau plastic, se taie în bucăți  
     potrivite pentru tocat, se sărează şi se lasă la rece circa două zile. Se toacă prin maşina de tocat cu sită mare şi se frământă cu
     condimentele şi puţină apă, pentru a se subţia un pic pasta.
 
     A doua zi se umple pe maţe de oaie şi se porţionează la 10-12 cm. Se pun pe beţe rotunde de lemn şi de dau la uscat în afumătoare
     circa 4-6 ore. Se dă apoi fum cald, adică la 70-80 grade la nivelul cârnaţilor, din lemn de esenţă tare (fag, carpen), până iese grăsime
     pe membrană, după care se dă fum numai din rumeguş de esenţă tare sau prun, timp de circa o oră.

     Se servesc cruzi, direct de la fum sau fripţi, cu muştar, hrean, boia dulce sau iute.

     Aceiaşi reţetă se foloseşte şi la cârnaţii de Varlaam, numai că în loc de carnea de gâscă se pune carne de curcan fără piele, în loc de
     carne de vită se pune carne de porc mai grasă, chiar cantitate dublă, cea de oaie se pune pe jumătate şi se elimină slănina de porc.

                                                                             
 
 
     Cârnaţi măcelăreşti de Burdujeni - LINK

     Fireşte, cantităţile de mai jos pot fi mărite proporţional, în cazul în care se doreşte o cantitate mai mare de cârnaţi.

     - La750 g carne de porc se adaugă 250-300 g carne de vită.

     - Carnea de porc curată, fără tendoane şi pieliţe, se taie în felii subţiri, de 1 cm grosime şi se freacă cu un amestec de 25 g sare
        şi 1 g silitra socotit la 1 kg de carne.

     - După aceea, carnea se pune într-un vas, se îndeasă bine, se acoperă cu hârtie pergament şi se ţine 2-3 zile într-o încăpere răcoroasă.

     - Carnea de vită, fără tendoane şi pieliţe, se trece de doua ori prin maşina de tocat, se adaugă la 1 kg de carne 20-30 g sare,
       1-2 g silitră şi 1 g de piper pisat; totul se amesteca bine prin frământare până la obţinerea unei compoziţii uniforme (pastă).
       Apoi se pune într-un vas potrivit, care se acoperă şi se pune tot într-o încăpere răcoroasă pentru 1-2 zile.
 
     - După ce carnea de porc şi cea de vită au stat separat zilele indicate, la răcoare, se iau, se amestecă bine împreună şi apoi se
       da totul prin maşina de tocat cu sita rară; se adaugă condimentele şi se amesteca din nou bine.
 
     - Dacă compoziţia de tocătură este prea groasa, se poate adăuga puţina supa de oase sau apă călduţă, după care se umplu maţele
       şi se leagă la capete.
 
     Se pot face şi cârnaţi mai scurți, de 15-20 cm lungime, care se pun mai întâi la zvântat, iar după aceea, pentru 2-3 zile, la afumat,
     sau pot fi folosiţi prăjiţi sau fierţi cât sunt proaspeţi. Când sunt bine afumaţi, pot fi consumaţi şi cruzi, fără să fie prăjiţi. Când urmează
     să fie fierţi, se pun în apa caldă şi se fierb fără clocot, altfel plesnesc.
 
     Referitor la folosirea silitrei la prepararea cârnaților, trebuie avut grijă ca aceasta să fie întrebuinţată numai în proporţia indicată,
     deoarece altfel este dăunătoare sănătăţii. Silitra se adaugă la carnea pentru cârnaţi spre a o face mai frageda; de asemenea, este
     uşor aseptică şi menţine o culoare mai roză a cărnii.“
 
                                                                           
 
 
 
     Babic de Buzău - LINK  
 
     În aceste vremuri când toate mezelurile din galantare sunt super chimizate Babicul de Buzău rămâne cel mai consistent şi sănătos
     mezel de casă. Bine preparat, poţi să-l păstrezi şi un an de zile, cu condiţia să fie făcut din carne de vită şi porc crescute la curte
     ţărănească. Pentru acest salam trebuie pulpă de vită şi, în aceeași cantitate, pulpă de porc degresată. Unii încearcă să pună şi carne
     de oaie sau de cal, dar ăsta nu mai este babic.
 
     Un ingredient de mare importanţă, care dă aspectul, gustul şi, mai ales, rezistenţa în timp, este boiaua (dulce și iute) de ardei. Sârbii,
     de fapt bulgari pripăşiti prin părţile Buzăului cam pe la sfârşitul sec. al XVIII-lea, îşi fac ei acasă această boia din ardei capia, pentru
     cea dulce, iar boiaua iute din ardei iuți, nemţeşti cum le spun ei, care se pun la uscat cu vrej (tulpină) cu tot în podul casei imediat
     după Sf. Maria Mare.
 
     Când ardeii se usucă, de se sparg uşor când sunt strânşi între degete, se dau prin maşina de măcinat cu seminţe cu tot, până se obţine
     o pudră fină. Alt condiment şi singurul care se mai pune, este sarea. Arareori şi numai pentru ca babicul să nu se usuce prea repede şi
     să rămână ceva mai moale, se folosește bulion de gogoşari roşii. Carnea proaspătă se dă prin maşina de tocat cu sită potrivită şi se lasă
     câteva ore să se răcească. Atenţie, carnea tocată se va pune numai în covată din lemn de plop! La fiecare kilogram de carne tocată se
     pun câte 3-4 linguri de boia dulce şi se frământă câteva minute bune, ca să lege.
 
     Dacă vrem ca babicul să fie mai moale pe timp îndelungat, se adaugă 2-3 linguri de bulion de ardei pentru fiecare kilogram de carne
     sau se pune mai multă pulpă de porc cu puţină grăsime. Apoi se fac bulgări din compoziție cât pumnul, se pun pe o planşetă din lemn
     şi se lasă să se odihnească cel puțin 12 ore. Se reia operaţiunea de frământat, când se pune şiboia iute şi sare după gust şi se
     frământă până când carnea devine păstoasă şi se leagă.
 
     Se fac iar bulgări şi se lasă circa 6-12 ore la macerat tot pe planşeta de lemn. Iar se frământă şi se fac chiftele de tocătură (sârbii le
     spun „pităci”), care se frig pe jar încins sau în tigaie fără grăsime, ca să se deguste compoziția dacă este sărată şi condimentată cât
     trebuie. În situația în care mai este necesar, se mai sărează sau se condimentează cu boia şi se frământă gospodăreşte, apoi se lasă
     carnea la odihnit strânsă în covată cel puţin o oră, două, după care se umple în maţe făcându-se batoane.
 
     De mare importanţă este membrana în care se umple babicul. Ea trebuie să fie din intestin subţire de mânzat de cel puţin 200 kg. dar
     nu mai mare de 300. Maţele, bine curăţate cu cuţit de lemn, se pun la sare 3-5 zile, iar înainte de folosire se clătesc cu apă rece şi se
     scurg bine trecându-le prin mână. Umplerea se face cu maşina de tocat cu pâlnie mare, specială, sau şpriţieră, avându-se grijă să nu
     prindă bule de aer. Încă de la început carnea trebuie sa fie ceva mai tare.
 
     După umplere maţele se leagă strâns la capete cu aţă groasă de cânepă. Urmează operaţiunea de călcare cu sticla sau sucitorul în
     scopul eliminării bulelor de aer, ce ajung la membrană prin acest procedeu şi pentru a se elimina se înţeapă cu acul membrana pe
     întreaga suprafaţă cât mai des. După ce s-a terminat această operaţiune şi ne-am convins că babicul nu are aer în interior, punem
     batoanele de babic pe o planşetă de lemn, iar deasupra se pune o altă planşetă tot de lemn peste care se aşează greutăţi.
 
     După 12 ore se întorc planşetele pe partea uscată şi se dublează greutăţile. După 2-3 zile de presare, se scoate babicul la uscat în
     podul casei. Se usucă circa 5-7 zile, după care se dă la un fum rece şi nu prea puternic, câte 5-6 ore timp de patru-cinci zile.
     Pe parcursul iernii, babicul se păstrează agăţat la grindă în pod, iar spre primăvară se împachetează în hârtie de ziar legată la capete
     şi se pune înapoi pe grinda din podul casei, sau într-o magazie bine aerisită.
 
     Babicul poate fi servit ca aperitiv, tăiat în felii subțiri, dar şi la prepararea altor mâncăruri: ciorbe de verdeţuri, omlete, pilafuri, tocane,
     ba şi la sarmale şi alte tocături în loc de condiment etc. Când este servit ca aperitiv se bea ţuică de prună de Buzău sau bere rece, iar la
     mâncăruri se bea un vin roşu de Blăjani, dar merge şi o bericică rece.

                                                                             
 
 
     Pate de casă din ficat şi carne de porc - LINK

     Pateul de casa este infinit mai bun decat unul cumparat de la magazin.

     Ingrediente:

     - 2 kg ficat

     - 2 kg carne de porc

     - 2 kg slanina
 
     - 2 kg ceapa
 
     - sare si piper dupa gust
 
     - 2 foi de dafin

     Mod de preparare:

     - Se trece prin masina de carne slanina

     - Se pune intr-o cratita mare, pe foc, slanina la topit

     - Se trece prin masina de carne ceapa si se pune peste slanina topita, la calit
 
     - Se toaca carnea, apoi ficatul, fiecare adaugandu-se in cratita, pe rand

     - Totul este gata cand untura s-a ridicat si atunci se pune sare dupa gust, piper si foile de dafin

     - Se lasa la racit, iar a doua zi se mai dau inca o data prin masina de tocat si se pun din nou la foc

     - Dupa ce compozitia a dat in cateva clocote, se aseaza pateul in borcane cu filet

     - Daca pateul nu are untura deasupra, se topeste putina untura si se pune peste el

     - Se infileteaza borcanele sau se acopera cu celofan si se pun in camara la rece

     - Se serveste ca aperitiv cu gogosari sau castraveciori murati

                                                                              
 
 

      Ingrediente:

      - 600 g ficăţei de pui

      - 200 g unt, eventual şi mai mult, după gust

      - 1 păhărel de vin demisec (sau chiar demidulce), cât de bun şi de parfumat

      - 6 ouă fierte tare

      - 150 g ciuperci (opţional)

      - 2-3 căţei de usturoi (opţional)

      - sare şi piper 

      Spălaţi, mai întâi, ficăţeii, eventual tăiaţi-i, dacă vi se par prea mari şi uscaţi-i bine. Încingeţi 50 g unt într-o tigaie, căliţi ficăţeii pe
      toate părţile, stingeţi cu vinul, puneţi capacul şi lăsaţi să fiarbă câteva minute înăbuşit, să se parfumeze bine, apoi descoperiţi vasul
      şi continuaţi coacerea până se evaporă tot lichidul (alte câteva minute). Puneţi marfa într-un castron şi lăsaţi-o să se răcorească.
 
      Dacă vreţi şi ciuperci, atunci tăiaţi-le mărunt şi căliţi-le în unt, cu usturoi, sare şi piper, apoi lăsaţi-le şi pe ele să să răcească.
      Mixaţi ficaţii cu restul de unt şi cu gălbenuşurile, până când obţineţi o pastă cât se poate de omogenă şi de fină, neuitând să efectuaţi
      reglajul de sare şi piper. În ceea ce priveşte ciupercile, le puteţi adăuga tot acum sau, mai bine, le veţi amesteca la sfârşit, cu lingura,
      să rămână bucăţele întregi.

      Puteţi servi pateul în albuşuri (că altceva tot n-aveţi ce face cu ele) sau oricum doriţi dumneavoastră.

      După cum spuneam şi mai sus, cantitatea de unt nu e bătută în cuie, aşa că puteţi să folosiţi mai mult sau mai puţin, după plac. Se poate  
      adauga şi un pic de maghiran la călirea ficăţeilor, un strop de ienibahar sau nucşoară la mixarea finală.

                                                                                 
 
 
 
      Vezi aici şi SUPER MALL-ul nostru (LINK)